Unul dintre cei mai cunoscuți criminali din istoria modernă a României este Ion Rîmaru, care a comis o serie de crime în București în anii '70. Rîmaru a ucis 5 femei între 1970 și 1971 și a fost capturat în cele din urmă și condamnat la moarte în 1972. Execuția sa a avut loc în același an. Cazul Rîmaru a atras o mare atenție publică în România la vremea respectivă și a rămas un subiect de interes pentru mulți oameni și astăzi.

Există câteva filme și cărți care au fost inspirate de cazul criminalului Ion Rîmaru, dar nu am identificat nicio altă persoană care să fi comis crime inspirate explicit de acțiunile sale.

Cu toate acestea, este important de menționat că, în general, unele infracțiuni comise de indivizi notorii pot servi drept inspirație pentru alți infractori. Acest lucru se întâmplă în mod frecvent în cazul criminalilor în serie, care sunt adesea obiectul fascinației publicului și care pot influența, în unele cazuri, comportamentul altor indivizi care sunt interesați de astfel de infracțiuni.

Există mai multe cărți care au fost scrise despre cazul lui Ion Rîmaru sau care se bazează în mod direct sau indirect pe această poveste reală. Iată câteva dintre acestea:

• "Omucideri în serie la București" de Andrei Ursachi - carte care relatează în detaliu cazul lui Ion Rîmaru și crimele sale.

• "Șase străzi într-un singur cartier" de Mihail Sebastian - o carte de ficțiune care se bazează pe cazul Rîmaru și care a fost scrisă la scurt timp după capturarea criminalului.

• "Viața și crimele lui Ion Rîmaru" de Daniel Zamfir - o carte care relatează în detaliu viața lui Rîmaru și crimele sale, dar care încearcă să înțeleagă și să analizeze motivul pentru care acesta a devenit un criminal.

• "Prizonier în libertate" de Grigore Cartianu - o carte care examinează atât cazul Rîmaru, cât și contextul social și politic din România din anii '70.

• "Blestemul iubirii" de Gabriel Liiceanu - o carte de ficțiune care se bazează pe cazul Rîmaru, dar care își concentrează atenția asupra unor personaje imaginare și asupra relațiilor dintre ele.

Pedeapsa capitală a fost abolită în România prin Legea nr. 146 din 24 aprilie 1990. Această lege a fost promulgată de președintele Ion Iliescu și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1991. Înainte de această dată, pedeapsa capitală era prevăzută în legislația română pentru o serie de infracțiuni grave, inclusiv omorul și trădarea.

Este important de menționat că, în perioada comunistă din România, pedeapsa capitală a fost aplicată în mod frecvent pentru o gamă largă de infracțiuni, de la cele politice până la cele de drept comun. S-a estmat că între 1948 și 1989, peste 1000 de persoane au fost executate în România.