Comunitate
Comune golite de oameni după închiderea mineritului
Patru comune din județul Hunedoara au împreună mai puțin de 1.000 de locuitori. S-au depopulat abrupt în ultimele trei decenii, iar unele dintre satele care le compun au fost părăsite complet.
În trecut, așezările se bucurau de o oarecare prosperitate, datorită exploatărilor miniere și de pădure, care funcționau în vecinătatea lor și a pășunilor întinse pe care oamenii puteau crește animale.
În comuna Bătrâna din Hunedoara, conform rezultatelor recensământului din 2022, mai locuiesc 88 de oameni. În 2011, aici trăiau 127 de oameni. Centrul comunei se află la circa 50 de kilometri de municipiul Deva și 70 de kilometri de Hunedoara, iar ultimii 30 de kilometri până în satul Bătrâna nu sunt modernizați.
Drumul de pământ și pietriș spre Bătrâna traversează pădurile de la poalele munții Poiana Ruscă, iar o ramificație a lui urcă spre cătunele Piatra, Fața Roșie și Răchițaua, unde mai locuiesc câteva familii.
„Cătunul Piatra a rămas fără locuitori, Răchiţaua mai are trei familii, iar în Faţa Roşie mai locuiesc vreo şase familii. Populaţia este destul de îmbătrânită. Nici nu au mai rămas oameni, pentru că nu au curent, iar atunci oamenii în vârstă se trag de acolo mai înspre copiii lor care locuiesc mai jos în localităţile unde le este şi lor mai uşor”, arăta primarul Radu Herciu.
Unii dintre localnicii din Bătrâna au muncit la exploatările forestiere din zonă, în minele metalice și carierele de piatră din Munții Poiana Ruscă ori s-au ocupat cu creșterea animalelor. La mijlocul anilor ’50, comuna avea peste 500 de locuitori.
În comuna Bunila din Hunedoara mai locuiesc 247 de oameni, conform recensământului din 2022. Populația s-a redus cu circa 20 la sută față de cea înregistrată în urmă cu un deceniu, când comuna avea 275 de locuitori.
Centrul comunei din Ținutul Pădurenilor se află la doar 30 de kilometri de municipiul Hunedoara, din care 25 de kilometri sunt asfaltați. În satele Alun și Vadu Dobrii, foste centre miniere, au rămas mai puțin de zece oameni.
În satul Alun din Hunedoara a fost exploatată marmura, iar la cariera de la intrarea în sat au muncit sute de foști localnici.
„Oamenii erau destul de înstăriţi. Unii dintre ei lucrau în Hunedoara ori la minele de fier. Trei curse plecau de aici, zilnic, spre combinatul siderurgic, traversând centrele miniere de la Teliuc și Ghelari. Alţi localnici munceau în cariera de marmură de la Alun şi, câţiva, la cele de talc și dolomită de la Lelese”, relata Gheorghe Popa, unul dintre puţinii săteni din Alun.
În satul Alun din Hunedoara, majoritatea gospodăriilor au rămas pustii, iar cei care le mai au în grijă vin uneori la sfârșit de săptămână.
În satul Vadu Dobrii, în anii ’70 și ’80 funcționa o mină de fier și o unitate militară. Oamenii lucrau în minerit și industria lemnului. Drumurile rele spre satul Vadu Dobrii din munți i-au determinat pe mulți localnici să părăsească așezarea.
Doar 275 de oameni au rămas în comuna Bulzeștii de Sus din Hunedoara. Aflată în nordul județului, la 30 de kilometri de municipiul Brad, comuna Bulezștii de sus are în componență nouă sate: Bulzeştii de Jos, Bulzeştii de Sus, Giurgești, Grohot, Păuleşti, Ruseşti, Stănculești, Tomnatec și Ticera.
Așezările se întind pe 11.000 de hectare, din care jumătate sunt acoperite de păduri. Solul mai puțin fertil pentru agricultură, relieful accidentat, distanțele mari între sate și lipsa oportunităților în muncă au făcut ca unele sate să rămână fără locuitori.
Câteva biserici părăsite au rămas și ele înghițite de pădure, într-o comună care la mijlocul anilor ’50 avea peste 2.600 de locuitori. După Al doilea Război Mondial oamenii au început să părăsească satele comunei din Munții Apuseni, aflată în nordul județului Hunedoara, atrași spre centrele industriale din Brad, Hunedoara și Valea Jiului. Trendul scăderii populației s-a menținut și după 1990, însă în ultimii ani a fost oprit.
Față de anul 2011, comuna Bulzeștii de Sus a mai câștigat patru locuitori.
Populația comunei Lelese din Ținutul Pădurenilor a scăzut cu aproape 20 la sută în ultimul deceniu, ajungând de la 406 locuitori în 2011, la 339 de oameni, potrivit ultimului recensământ.
În urmă cu șapte decenii, aproape 1.200 de oameni trăiau în cele patru sate ale comunei: Sohodol, Lelese, Cerișor și Runcu Mare.
Oamenii munceau în minele și carierele din vecinătatea satelor, creșteau animale ori se ocupau cu exploatarea pădurilor, o îndeletnicire tradițională pentru numeroase familii din Lelese.
Minele de fier și talc și carierele de talc și dolomită s-au închis până la mijlocul anilor 2000, la fel și calea ferată minieră ce lega Ținutul Pădurenilor de municipiul Hunedoara, aflat la circa 30 de kilometri de satele comunei Lelese.
În Sohodol, cel mai depopulat dintre ele, mai locuiesc vreo șapte familii.
Și alte comune din județul Hunedoara se confruntă cu fenomenul depopulării, iar în ultimele decenii numărul locuitorilor lor a scăzut sub 1.000 de oameni.
Comuna Cerbăl are 403 locuitori, comuna Toplița are 624 de locuitori, comuna Lunca Cernii de Jos are 758 de locuitori, comuna Burjuc are 734 de locuitori, comuna General Berthelor are 790 de locuitori, comuna Tomești are 912 locuitori, comuna Blăjeni are 883 locuitori, comuna Balșa are 753 de locuitori, comuna Vorța are 748 de locuitori, iar în comuna Mărtinești trăiesc 939 de oameni.
Comuna Sarmizegetusa are puțin peste 1.000 de locuitori.