Vad ca s-a redeschis discutia cadourilor pentru profesori cu ocazia sarbatorilor si a sfarsitului de an. Si o consider extrem de necesara, mai ales ca in Romania s-a ajuns la o adevarata industrie a cadourilor si s-a cam pierdut ideea aia frumoasa de gest de apreciere/drag.

Am citit si auzit de la multi parinti ca ai lor copii au fost marginalizati si chiar discriminati de catre anumiti profesori din momentul in care au refuzat sa participle la colecte de bani (nu putini) pentru cate un cadou grandios pentru profesorul X sau Y. Plus comentarii de la parinti si copii. Asa ca ai, pe de-o parte, anumiti parinti care considera musai si obligatoriu ca toata lumea sa dea ca sa se cumpere bunavointa unui profesor, ca nu e altceva aici. E grandomanie, ca acel cadou trebuie sa fie scump. E chestia aia psihologica, dai un cadou scump, se creaza un fel de relatie speciala, cel care primeste va sti ca e efortul tau si te va tine minte, nu iti va trata copilul ca pe oricare altul.

Pe de alta parte, ai parintii care considera ca nu e cazul sau nu isi permit sa dea nu stiu ce sume, dar care simt si se tem ca ai lor copii vor fi prost vazuti. Si aici e buba uriasa. Ca e o tranzactie ilegala si imorala care duce la favorizarea unor copii si defavorizarea altora intr-un sistem de invatamant care ar trebui sa fie echitabil si la fel pentru toti copiii.

Curiozitatea mea e legata de cum afla profesorul X ca nu toti copiii au dat, se fac liste nominale? Spun parintii care au dat ca Y si Z n-au contribuit?

Cunosc profesori care au spus clar si raspicat NU, nu accept cadouri, buchete, “atentii”, dar am auzit si de altii care au cam spus clar ce asteapta de la parinti. Intre cele doua extreme sunt cei care nu zic nimic, dar primesc. Stiu ca se discuta si de salariile mici, ca la cata munca e (si da, e enorm de multa munca la grupa sau clasa) merita un cadou mai consistent. Dar de extrem de putine ori am citit/auzit de la parinti ”bai, profii copiilor trag tare, fac eforturi, au conditii slabe si salarii slabe, hai sa ne adunam langa ei si sa iesim in strada, sa punem presiune pe guvernanti pentru conditii mai bune in invatamant”.

Din contra, cand se pune problema unor proteste din partea cadrelor didactice, marea majoritate striga ”ce, bai, la cat o freaca la munca, fac bani din meditatii, au mai mult vacante, copiii nostri sufera, nu le e rusine?”. Dupa care, de Craciun sau la sfarsit de an, aceiasi oameni se agita sa adune bani pentru cadou ”de apreciere”. Si desi nu se omoara dupa datul de bani de cadouri, tot ajung sa ii boscorodeasca pe aia care refuza sa dea si mai si spun ca nu e ok sa se dea. ”Hai, domle, e Craciun, bine ca dai o gramada de bani pentru toate kkturile, dar ai principii tocmai acum”.

In 7 ani de lucrat in diferite prescoli din Suedia am primit cam asa: toti pedagogii, din partea parintilor (nu am stiu niciodata cine, cati au contribuit) si copiilor, in semn de apreciere un cos mare cu fructe, dulciuri, ceaiuri. Le-am consumat in camera de pauza, cu totii. Intr-un an am primit toata prescoala un bax mare de capsule de cafea diversa, ca aflasera ca ne-am luat noi un aparat de cafea mai jmecher.

Nu cred ca vreun parinte a dat mai mult de 5 euro vreodata. Am mai primit individual o cutie de bomboane sau o ceasca frumoasa si o felicitare/un desen facut de copil. La sfarsit de an scolar am primit fiecare pedagog, tot asa, din partea tuturor, cate o punguta cu un ulei de masline mai fancy si niste praline. Si desene de la copii. Si eu am primit odata o planta in ghiveci, ca stiau parintii ca sunt innebunita dupa flori. Nu am simtit niciodata altceva decat drag si apreciere sincera. Nu am calculat niciodata cine a dat, cine n-a dat. Nu am avut niciodata comportament diferit fata de vreun copil in functie de cadou.

Imi place sa ofer mici cadouri nu doar oamenilor foarte apropiati, ci si asa, doamnei de la posta care imi zambeste si care face o glumita oricat de stresata si obosita ar fi. Curierului care imi ia si adduce pachete, vara ii dau apa rece si un fruct, iarna niste turta dulce si daca am proaspat facuta niste cafea calda.

O cutie de bomboane, o cana si o punguta de ceai bun, o floricica, mai ales insotite de ceva scris/desenat de copil mi se par cadouri firesti, date cu drag. Daca asta simti! Nu din obligatie, nu din presiune a grupului, nu de teama ca daca nu dai copilul tau va fi discriminat.

Preluare fb Lia Stoica