Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, a scris pe pagina de socializare despre ultimele măsuri ale guvernului. Iată postarea: 

Iată cum văd eu problema cu măsurile de a impozita activele băncilor dacă ROBOR depășește 2 la sută, de a impozita cifra de afaceri la companiile din domeniul energiei electrice și termice, de a altera modul actual normal de funcționare a pilonului II de pensii:

(i) „Academicii” care au susținut aceste măsuri în spatele ușilor închise înțeleg foarte bine răul pe care îl fac, dar sunt prea oportuniști pentru a spune adevărul celor care le ascultă sfatul;

(ii) În consecință, toate aceste măsuri le par, celor care le-au adoptat, singurele soluții rămase pentru a compensa creșterea nesustenabilă a salariilor și a pensiilor, și se mizează pe ideea că „taxa pe lăcomia băncilor” va fi acceptată, în virtutea faptului că publicul nu iubește băncile. Dar acestea nu sunt soluții de menținere a dezechilibrelor în limite sustenabile. Iar publicului, oricât de tarat ar fi de trecutul lui comunist, nu-i place să fie jignit. Însă politicile masive de redistribuire, adică de a lua de la sectorul productiv, care investește în viitorul acestei țări, pentru a da pentru consum exact asta fac: îi jignesc pe prea mulți prin ipoteza că aceștia din urmă nu au măreția visătorului care are nevoie de libertate, cultură și aspirații, ci se mulțumesc cu a avea un acoperiș, a-și umple burțile și a avea un minimum de asistență medicală precară. Ronald Reagan a fost foarte sugestiv în această privință: „socialiștii ignoră partea omului care este spiritul. Ei îți pot asigura adăpost, îți pot umple burta cu șuncă și fasole, te pot trata când ești bolnav, toate lucrurile garantate unui prizonier sau unui sclav. Ei nu înțeleg că noi, de asemenea, visăm (aspirăm la mai mult, nota mea)”;

(iii) Dar acest popor nu este deloc lipsit de spirit. El are puterea de a visa cu forța cu care visează orice mare popor. Deoacamdată nu are curajul să viseze deoarece este indus în eroare de discursul înșelător al elitei noastre politice referitor la „inamicul din exterior”, prezent aici prin multinaționale etc. Dar când vălul pus de acest discurs se va risipi, visul va țășni cu o forță ce va uimi. În concluzie, chiar dacă nu pare, parafrazându-l pe Reagan, România este prea mare pentru viziuni înguste. Iar acest lucru se va vedea într-un viitor mai degrabă apropiat decât îndepărtat.