– Cum te numești, domnule?
– Petre
– Și ce lucrezi?

– Prepar pește prăjit pentru pescari.
– Bine, și ce anume faci?
– Pun peștele pe plăci, pisez piper, presar piper peste pești, potrivesc plăcile pe plită; pentru peștele prăjit pregătesc piure; pun peștele pe platouri; pentru placul pescarilor pun pahare pentru palincă.

– Dar de ce vorbești numai cu „P”?
– Poftim?
– De ce vorbești numai cu „P”?
– Pot pronunța pe P perfect perceptibil.
– Ei, asta e acum! Pun rămășag că la întrebările mele vei greși.
– Primesc provocarea.

– Pe cât?
– Pun pariu pe patru poli!
– S-a făcut!
– Spune-mi, ce-ți place să mănânci?
– Pastramă, papricaș, pârjoale, pui pane, porumbei, piftie piperată, pește, plachie, prefer păstrăvi, potârnichi, papanaș, papară.

– Și ce îți place să bei?
– Palincă, pinot, pelin, porto.
– Și la desert?
– Plăcinte, prăjituri, pișcoturi, pepene, prune, pere, portocale, piersici, papanași.
– Dar înghețată obișnuiești?

– Puțin; profiterol, parfait.
– Spune-mi, cum îți petreci timpul liber?
– Primăvara prefer plimbări prin parcuri, pe poteci, prin pădure, prin poienițe.
– Dar vara?
– Plajă, pescuiesc.

– Și iarna?
– Prefer patinajul.
– Te pomenești că poți să-mi spui și o poezie numai cu litera „P”?
– Pot.
– Asta nu o mai cred. Spune-o!

-Poezia poetului Petru Popescu :
„Prin păduri, peste poiene,
Prin pustiuri, peste pietre
Păsări, pâlcuri pribegesc
Părăsindu-și puii proprii
Pe pământul părintesc
Prima pasăre, pilotul,
Plescăind puternic pliscul,
Plutea privind pământul
Pajiștea, pădurea, piscul.”

– Off... Văd că am pierdut...Pa! 
– Pardon, pentru pariul pierdut plătești patru poli!
– OK.. Plătesc.
– Pune paralele pe portofel...