Economistul Petrișor Peiu a prezentat o serie de date șocante cu privire la marele jaf al prețurilor la energie electrică din România. Deși România este țară producătoare și cvasi-independentă din punct de vedere energetic, are tarife de până la 7 ori mai mari la electricitate decât în restul Europei.

Mai mult decât atât, România este îngropată în datorii contractate la cele mai mari dobânzi imaginabile și se îndreaptă cu pași repezi înspre o prăbușire financiară.

Piața zilei următoare reprezintă în România 60% din energia tranzacționată, deși ponderea mai mare ar trebui să o aibă contractele pe termen lung încheiate între furnizori și consumatori. Niciun alt stat european nu se află într-o astfel de situație. Mai mult decât atât, profesorul Petrișor Peiu a subliniat faptul că Uniunea Europeană a căzut pradă isteriei ecologiste, care face ca prețurile medii din UE să fie mult mai mari decât în țările cu care Europa este în competiție. Raportat la anul trecut, UE avea prețuri de două ori mai mari la energie decât în SUA și de trei ori mai mari decât în China. Din această cauză, competitivitatea UE este scăzută. În trimestrul 1 din 2023, România a avut cele mai mari prețuri din UE, raportate la paritatea puterii de cumpărare pentru consumatorii casnici și cele mai mari prețuri în termeni nominali pentru consumatorii industriali. În trimestrul 2, România se clasa pe locul 5-6 în UE la ambele categorii.

România se află într-o regiune afectată de probleme în domeniul energetic, neavând cum să se împrumute de la vecini în cazul unor crize ce pot provoca incapacitatea acoperirii consumului intern.

Faptul că nici Serbia, Bulgaria, Ungaria, Ucraina și alte state din est nu sunt mari campioni energetici contribuie la majorarea prețurilor la energie. Mai mult decât atât, România și-a închis majoritatea capacităților de producție importante, bazându-se pe sursele de energie regenerabilă, care însă nu fac față în situația actuală. În loc să profităm de avantajele geografice, le ignorăm complet și nu ne ocupăm de deschiderea Centralei de la Tarnița care ar acoperi într-un mod ingenios și eficient deficitul de energie al țării. Problema acestei centrale este că nu oferă profit imediat, iar acest lucru descurajează investițiile în acest proiect.

Dezechilibrele și oscilațiile de preț pe termen lung îngroapă producătorii, primele victime fiind Complexul Energetic Oltenia și CET-urile (care nu-și pot opri producția când energia e ieftină). Mixul energetic ar fi fost o soluție foarte eficientă în acest caz, echilibrând consumul și deficiențele care apar în diferite perioade ale anului prin trecerea de la o sursă de combustibil la alta.